O lecţie dureroasă pentru un părinte

Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit și nervos, găsindu-și băiețelul de 5 ani așteptând la ușă nerăbdător.

- Tati, pot să te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns tatăl

- Tati, câți bani câștigi pe oră?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau să știu...Te rog spune-mi, cât câștigi pe oră?

- Dacă trebuie să știi ...câștig 50$ pe oră.

- Ah, a răspuns micuțul trist, cu capul plecat. Tati, îmi împrumuți te rog $25?

Tatăl s-a înfuriat:

- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să îmi ceri niște bani sș iți cumperi o jucărie prostească sau alte prostii, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării.

Micuțul a mers în liniște în cameră și a închis ușa .

Omul s-a enervat și mai tare pe intrebările băiatului.

Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani.

După o oră, tatăl s-a calmat și a început să gândească: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu $25 și chiar nu mi-a cerut bani des". a dus la ușa băiatului și a deschis-o.

- Dormi? Dormi? a întrebat....

- Nu tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.

- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine.

Uite aici ai $25.

- Micuțul a sărit, zâmbind. Mulțumesc tati, a strigat.

Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou.

Micuțul și-a numarat încet banii și s-a uitat către tatăl său.

- De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai? a spus tatăl.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine ????

Te rog să vii mai repede acasă mâine . Vreau să mănânc cu tine, apoi să mă înveți să arunc cu mingea la coș.

Tatăl a fost distrus de durere. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte." Este doar o reamintire pentru toți ce lucrează din greu în viața pentru familia lor.

Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de inimile noastre.

Să ne străduim să dăruim din timpul nostru celor pe care ii iubim.

Dacă azi murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte ușor, în câteva ore.

Dar familia și prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieții lor!